Duminică, 17 mai 2026, la Catedrala Mitropolitană din Iași va avea loc ceremonia oficială de proclamare locală a canonizării Sfintei Blandina de la Iași (Blandina Gobjilă). Evenimentul reprezintă finalizarea unei proceduri administrative și teologice începute de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în iulie 2024, prin care 16 persoane persecutate de regimul comunist au fost trecute în rândul sfinților. Din perspectivă publică, actul reprezintă o recunoaștere oficială a victimelor deportărilor sovietice din Basarabia.
Blandina Gobjilă este inclusă în calendarul ortodox la categoria „mărturisitor laic”, o încadrare rar întâlnită, destinată persoanelor din afara clerului sau monahismului.
Blandina Gobjilă s-a născut în anul 1906 în Basarabia, într-o familie de clerici, și a profesat ca învățătoare. În luna iunie 1941, în contextul primei ocupații sovietice a regiunii și a politicilor de represiune îndreptate împotriva elitelor locale, a fost arestată împreună cu soțul său, preot.
Conform documentelor istorice, soțul său a decedat în faza inițială a anchetelor. Blandina Gobjilă a primit o condamnare de 15 ani de muncă forțată și domiciliu obligatoriu, pedeapsă executată în regiunile arctice ale Siberiei. Mărturiile supraviețuitorilor consemnează că, pe durata detenției, aceasta a acordat asistență socială neoficială altor deținuți și a menținut practici religioase în regim clandestin, acțiuni care atrăgeau riscul suplimentării pedepsei. Cercetătorii istoriei gulagului notează că supraviețuirea unei condamnări de 15 ani în condițiile respective reprezintă un caz documentat rar.
Activitatea la Iași (1956–1971)
După eliberarea sa din 1956, Blandina Gobjilă și-a stabilit domiciliul în Iași, aflându-se sub supravegherea continuă a organelor de Securitate. În următorii 15 ani, activitatea sa a fost legată de Catedrala Mitropolitană, unde s-a ocupat de întreținerea lăcașului de cult și de traducerea unor texte teologice, activități prestate neremunerat.
Dosarul său menționează refuzul sistematic al ofertelor de sprijin financiar, precum și refuzul de a renunța la viața religioasă publică, în ciuda presiunilor exercitate de autoritățile statului, inclusiv prin intermediul rudelor. Ea a decedat în 1971, fiind înmormântată la Cimitirul Eternitatea din Iași, eveniment care a adunat o participare publică notabilă pentru contextul politic al vremii.izare
Includerea sa în rândul sfinților a făcut parte din decizia colectivă a Sfântului Sinod din 2024. Aprobarea dosarului a presupus îndeplinirea a trei criterii instituționale majore:
- Analiza arhivelor CNSAS: Dosarele au confirmat absența oricărei colaborări cu poliția politică a regimului comunist.
- Constanța convingerilor: Menținerea practicilor religioase și a atitudinii publice pe parcursul detenției și al perioadei de supraveghere.
- Recepția comunitară: Existența unui nivel constant de interes și venerare din partea comunității locale din Iași pe parcursul celor 55 de ani scurși de la deces.
Includerea unei femei laice în acest grup de 16 persoane canonizate lărgește tipologia figurilor recunoscute oficial pentru rezistența din perioada regimului comunist, completând lista formată preponderent din ierarhi și monahi.
Manifestările oficiale vor începe sâmbătă, 16 mai, cu slujba de Priveghere. Autoritățile locale estimează o prezență semnificativă la eveniment.