În cancelariile europene și în structurile militare ale Alianței Nord-Atlantice se discută tot mai des despre un scenariu care, până recent, părea aproape imposibil: ce se întâmplă dacă Statele Unite nu mai garantează automat securitatea Europei? Temerile au reapărut puternic după noile semnale venite dinspre administrația președintelui american Donald Trump, care a anunțat reducerea prezenței militare americane pe continent și reevaluarea rolului Washingtonului în apărarea europeană.
Potrivit mai multor surse din domeniul apărării occidentale, state europene membre ale NATO lucrează discret la variante alternative de cooperare militară, în eventualitatea în care sprijinul american va deveni limitat sau condiționat politic. Deși oficial nimeni nu vorbește despre „înlocuirea NATO”, discuțiile despre o structură europeană de reacție rapidă și despre autonomie strategică au devenit tot mai intense.
Retragerea trupelor americane a provocat neliniște în Europa
Semnalul de alarmă a fost tras după ce Washingtonul a confirmat retragerea a mii de militari americani din baze europene, inclusiv din Germania și anularea unor desfășurări suplimentare în Polonia. Pentru multe state aflate în apropierea granițelor Rusiei, aceste decizii au fost interpretate drept un avertisment clar că Europa trebuie să fie pregătită să își asigure singură securitatea.
În contextul războiului din Ucraina și al tensiunilor permanente cu Rusia, liderii europeni se tem că o eventuală schimbare radicală a politicii externe americane ar putea afecta capacitatea NATO de reacție rapidă.
Mai mulți oficiali din domeniul apărării, citați de publicații internaționale, susțin că discuțiile sunt atât de sensibile încât au loc aproape exclusiv în spatele ușilor închise. Motivul este simplu: niciun guvern european nu dorește să accelereze o posibilă retragere americană prin declarații publice care ar putea fi interpretate drept lipsă de încredere în parteneriatul transatlantic.
Marea problemă: cine conduce armatele europene în caz de război?
Una dintre cele mai mari vulnerabilități identificate de experții militari este chiar structura de comandă a NATO. În prezent, poziția de Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Europa, cunoscută sub numele de SACEUR, este ocupată tradițional de un general american. Acesta coordonează rețeaua militară integrată a alianței, sistemele de comunicații securizate și planurile operative comune.
Fără implicarea Statelor Unite, mulți oficiali europeni se întreabă dacă NATO ar putea funcționa eficient într-o situație de criză majoră. Problema nu ține doar de numărul soldaților sau de echipamentele militare, ci mai ales de capacitatea de coordonare și de luare rapidă a deciziilor.
Analiștii avertizează că simpla majorare a bugetelor pentru apărare nu este suficientă. Europa ar avea nevoie de propriul sistem integrat de comandă militară, de logistică și de informații strategice — domenii în care dependența de SUA este încă foarte mare.
Țările nordice și Polonia, în prima linie a noii strategii
În eventualitatea unei reorganizări a sistemului european de apărare, nucleul viitoarei structuri ar putea fi format din statele nordice, țările baltice și Polonia. Aceste țări sunt considerate cele mai vulnerabile în fața unei eventuale agresiuni ruse și sunt printre cei mai vocali susținători ai consolidării militare europene.
La acest grup s-ar putea alătura rapid Marea Britanie, Franța și Germania, state care au deja trupe și infrastructură militară în regiunea baltică și în Europa de Est.
Experții de securitate susțin că, într-un scenariu de conflict, multe state europene nu ar mai aștepta neapărat consensul complet al NATO înainte de a interveni militar. Practic, s-ar putea forma rapid o „coaliție de reacție” formată din țările direct amenințate.
JEF, structura care ar putea deveni alternativa europeană
Tot mai des este menționată și Joint Expeditionary Force, cunoscută sub abrevierea JEF. Structura a fost creată în 2014 sub conducerea Marii Britanii și reunește în principal state nordice și baltice.
Spre deosebire de NATO, JEF poate reacționa rapid fără aprobarea unanimă a tuturor membrilor alianței. Această flexibilitate este văzută de mulți strategi drept un avantaj major într-un context geopolitic tensionat.
Forța dispune deja de mecanisme proprii de coordonare, planificare și logistică, fiind considerată cea mai avansată variantă europeană de cooperare militară independentă de structura clasică NATO.
Totuși, experții atrag atenția că JEF are și limite importante. Nu include toate marile puteri europene și depinde încă într-o anumită măsură de sprijinul logistic și tehnologic american. În plus, finanțarea unei structuri militare europene complet autonome ar presupune costuri uriașe pentru guvernele continentului.
Europa începe să ia în calcul scenarii considerate imposibile până acum
Deși oficialii europeni insistă că NATO rămâne fundamentul securității continentale, discuțiile despre un „plan B” arată cât de mult s-a schimbat climatul strategic în ultimii ani.
Războiul din Ucraina, tensiunile cu Rusia și incertitudinile politice de la Washington au convins tot mai multe guverne că Europa trebuie să fie pregătită pentru orice scenariu, inclusiv pentru unul în care sprijinul american nu mai este garantat în forma cunoscută până acum.
Pentru moment, liderii europeni încearcă să păstreze echilibrul: evită confruntarea directă cu administrația americană, dar accelerează în același timp investițiile în apărare și discuțiile privind autonomia militară europeană.
În spatele ușilor închise, mesajul devine însă tot mai clar: Europa nu mai vrea să depindă exclusiv de deciziile luate la Washington atunci când vine vorba despre propria securitate.