România are, pentru prima dată, o hartă națională care indică zonele cu probabilitate ridicată de producere a căderilor de roci, un instrument care poate schimba modul în care sunt planificate investițiile în infrastructura montană și gestionate riscurile naturale. La realizarea cercetării au participat specialiști de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), alături de cercetători ai Universității din București și ai Institutului de Geografie al Academiei Române.
Rezultatele studiului arată că aproximativ 1.500 de kilometri pătrați din România prezintă un risc ridicat de căderi de roci, iar 97% dintre aceste suprafețe sunt concentrate în Carpați. Cercetarea, publicată în prestigioasa revistă Scientific Reports, din portofoliul Nature, reprezintă primul demers realizat la nivel național pentru identificarea acestor zone vulnerabile.
Modelul a fost construit pornind de la un inventar care cuprinde 1.743 de locuri în care au fost documentate căderi de roci, informațiile fiind colectate din literatura de specialitate, hărți geologice și observații din teren. Pe baza acestui set de date, cercetătorii au analizat 19 factori de mediu care influențează apariția fenomenului, printre care panta terenului, tipul de rocă, gradul de acoperire cu vegetație, activitatea seismică, amplitudinile termice, cantitatea de zăpadă și apropierea de văi sau drumuri.
Modelul statistic utilizat a înregistrat o acuratețe de aproximativ 94% în etapa de validare, iar harta rezultată evidențiază, prin nuanțe de roșu, zonele cu cel mai ridicat potențial de producere a acestor fenomene.
Unul dintre cele mai importante rezultate ale cercetării este faptul că principalul indicator al riscului nu este înclinarea versantului, așa cum s-ar putea presupune, ci lipsa vegetației. Potrivit autorilor, acolo unde pădurea acoperă versanții într-o proporție de peste 87%, probabilitatea producerii unei căderi de roci scade sub 2,2%, ceea ce confirmă rolul esențial al vegetației în stabilizarea terenului.
Specialiștii atrag atenția că aceste fenomene diferă semnificativ de alunecările clasice de teren. Dacă alunecările evoluează lent și permit intervenții preventive, căderile de roci se produc brusc, fără timp de reacție, blocurile desprinse putând atinge viteze foarte mari și parcurge sute de metri pe versant.
Conf. univ. dr. Mihai Niculiță, de la Facultatea de Geografie și Geologie a UAIC și coautor al studiului, subliniază că acest tip de hazard geomorfologic este deosebit de periculos, fiind singurul care a provocat pierderi de vieți omenești în România în categoria alunecărilor de teren. Chiar și blocurile de piatră de dimensiuni relativ reduse pot produce efecte grave din cauza energiei acumulate în timpul căderii, iar zonele turistice spectaculoase, precum cheile, stâncile și văile cu pereți abrupți, sunt printre cele mai expuse.
Cercetătorii precizează însă că harta nu estimează traseul pe care îl vor urma rocile după desprindere și nici zona exactă de impact. Instrumentul indică exclusiv locurile în care există probabilitatea cea mai mare ca astfel de fenomene să se producă, urmând ca evaluările detaliate să fie realizate pentru fiecare amplasament în parte.
Totodată, autorii atrag atenția că lucrările de infrastructură desfășurate în zonele montane pot modifica stabilitatea versanților, motiv pentru care drumurile naționale, căile ferate și viitoarele investiții care traversează Carpații ar trebui monitorizate permanent, folosind informațiile oferite de noua hartă.
Contribuția Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a fost una importantă în cadrul proiectului. Conf. univ. dr. Mihai Niculiță a participat la dezvoltarea metodologiei și la interpretarea factorilor care controlează apariția căderilor de roci, iar dr. Nicușor Necula a coordonat integrarea datelor de înaltă rezoluție obținute prin teledetecție și analiză spațială.
Cercetarea a fost coordonată de dr. Adriana-Bianca Ovreiu, de la Facultatea de Geografie a Universității din București, și a fost finanțată prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), în cadrul proiectului „Complex modelling of multiple land degradation processes in Europe”.
Studiul și harta sunt disponibile în regim open access, putând fi consultate gratuit de autorități, specialiști și publicul interesat aici.